Pact de întarire a securitatii regionale semnat, la 9 februarie 1934, la Ankara, din initiativa lui Nicolae Titulescu, ministrul de Externe ai României, cu scopul „de a contribui la întarirea pacii în Balcani" si la „mentinerea ordinii teritoriale" stabilite în aceasta regiune dupa Primul Razboi Mondial. Potrivit prevederilor Pactului, cele patru state semnatare - România, Grecia, Iugoslavia si Turcia - „îsi garanteaza mutual securitatea tuturor frontierelor lor balcanice", se obliga a-si coordona masurile „de luat fata de eventualitati ce ar putea afecta interesele lor", de a nu întreprinde „nici o actiune politica fata de orice alta tara balcanica nesemnatara a prezentului acord fara aviz mutual prealabil si a nu lua nici o obligatiune politica fata de orice alta tara balcanica fara consimtamântul celorlalte parti contractante". Pactul a fost însotit de un „protocol-anexa, parte integranta din Pact", în care se mai fac precizari asupra caracterului defensiv al aliantei, a posibilitatilor de punere în practica a Pactului chiar daca agresorul era din zone extrabalcanice. In urma declansarii celui de-Al Doilea Razboi Mondial, întelegerea Balcanica s-a destramat în 1940.
