In conditiile prabusirii militare a Puterilor Centrale din toamna anului 1918 si ale destramarii Imperiului Austro-Ungar, popoarele de pe cuprinsul acestuia adopta, în virtutea dreptului fiecarei natiuni de a dispune de ea însasi, declaratii de autodeterminare. Consiliul National Român Central, constituit în oct. 1918 ca organ de conducere al românilor din Imperiul Habsburgic, convoaca pentru ziua de 18 nov./l dec. 1918 o adunare Nationala la Alba Iulia. Cei 1 228 de delegati (600 alesi prin vot universal în circumscripiti-ile electorale si 628 de reprezentanti ai organizatiilor si societatilor profesionale, culturale, religioase etc.), reuniti în acea zi în sala Casinei din Alba Iulia, decid în mod solemn unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului, cu România, hotarâre primita cu entuziasm de cei c. 100 000 de români veniti în oras. Regele ferdinand i promulga, la 14/24 dec. 1918, decretul care sanctioneaza unirea cu România a Transilvaniei, Bucovinei si Basarabiei, validând astfel unirea, pentru prima data în istorie, a tuturor românilor într-un singur stat, care are acum o suprafata de 295 049 km2 si o populatie de 16,5 mii. de locuitori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu