Congres convocat între 1 iunie si 1 iulie 1878 din initiativa marilor puteri europene, pentru revizuirea Tratatului de la San Stefano (1878), care încheiase Razboiul ruso-turc din 1877-1878. Sub presedintia cancelarului german Otto von bismarck, congresul a încercat sa împace Marea Britanie acordându-i dreptul de a ocupa Ciprul si limitând expansiunea navala a Rusiei. Congresul de la Berlin a recunoscut independenta României, proclamata la 9 mai 1877, si a restabilit autoritatea statului român asupra Dobrogei. Totodata, a recunoscut independenta Serbiei si a Muntenegrului, a stabilit granitele principatului Bulgariei, vasal Turciei, si a transformat Bulgaria de sud în regiune autonoma (Rumelia Occidentala), în cadrul Imperiului OTOMAN, reducând practic Bulgaria la o treime din fostul ei teritoriu stipulat în tratatul de la San Stefano. A sanctionat atribuirea administratiei Bosniei si Her-tegovinei catre Austro-Ungaria. Desi primul-ministru britanic, Benjamin DIS-raeu, a pretins ca acest congres realizase „pacea cu onoare*, Rusia, Serbia, Grecia si Bulgaria au fost nemultumite de rezultatele lui. România s-a aratat nemultumita de faptul ca a trebuit sa cedeze Rusiei cele trei judete din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad si Ismail).
