Dupa semnarea, la Brestovsk, a pacii între Rusia Sovietica si Germania (3 martie 1918), România se afla în situatia de a se opune singura, pe întreaga lungime a frontului, fortelor armate ale Puterilor Centrale, fara nici un ajutor din partea Aliatilor. Constrânsa de noua situatie, semneaza la Buftea (5 martie 1918) un tratat preliminar de pace cu Puterile Centrale si începe la Bucuresti (22 martie 1918) tratative în vederea încheierii unei paci. La 7 mai este semnat în capitala României Tratatul de pace dintre România, pe de-o parte, si Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria, Turcia, pe de alta parte, si anexele pendinte. România cedeaza Dobrogea (ce urma sa fie anexata de Bulgaria), accepta rectificari de frontiera în Carpati în favoarea Austro-Ungariei (pierde 5 600 km2, cu o populatie de 725 000 de locuitori) si urmeaza sa demobilizeze armata si sa accepte înrobitoare conventii economice (cereale, petrol, paduri). Regele Ferdinand I, refugiat la Iasi, a refuzat, în pofida presiunilor Puterilor Centrale, sa ratifice Tratatul, care nu a mai avut când sa fie aplicat, date fiind prabusirea Puterilor Centrale în toamna anului 1918 si sfârsitul Primului Razboi Mondial.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu